Sex in timpul sarcinii

Subiect: Sex in timpul sarcinii Mar Apr 23, 2013 4:31 pm

În ce măsură starea de graviditate influenţează comportamentul
sexual feminin ? dacă creşte sau diminuă senzualitatea femeii ?, sînt
chestiuni pe care şi le pun multe cupluri.

După Sha Kokken (Le
sex et sa technique, Ed. Guy de Monceau, Paris, 1963.), din punct de
vedere al comportamentului sexual, există trei categorii de femei
însărcinate.

O primă grupă de femei gravide, datorită
sentimentului de siguranţă pe care-l conferă sarcina au un libido
crescut şi ajung la un orgasm mai intens necunoscut pînă atunci,
îndeosebi în primul trimestru al primei sarcini. Totuşi aceste femei
trebuie să evite raporturile sexuale prea frecvente şi prea profunde.

La
a doua grupă de femei însărcinate, dragostea maternă intensă duce la
slăbirea şi inhibiţia libidoului. Cunoştinţa maternităţii domină
instinctul sexual şi dă starea de satisfacţie psihică prin ea însăşi şi
ca efect apare un dezgust şi un sentiment de culpabilitate faţă de actul
sexual. Femeile din această categorie prezintă o frigiditate
tranzitorie în timpul sarcinii. În această eventualitate soţul va trebui
să se comporte cu înţelepciune şi menajamente faţă de soţie.

O a
treia categorie de femei a căror sarcină este avansată, din cauza
modificărilor fiziologice vasocongestive intense ale tractului genital
au senzualitatea diminuată şi nu prezintă interes faţă de actul sexual.

Un
studiu ştiinţific cu privire la răspunsul sexual fiziologic al femeii
însărcinate a fost efectuat de Masters şi Johnson pe 11 femei gravide
avînd vîrsta între 29 şi 43 de ani şi prin interviuri luate la 111 femei
însărcinate, după actul sexual. Din aceste studii se degajă mai multe
concluzii. Starea de graviditate care creşte net vasocongestia pelviană
supusă stimulării sexuale, reacţionează printr-o amplificare intensă a
acestei vasocongestii. Lubrifierea vaginală a fost mai importantă şi mai
rapidă spre finele primului trimestru, în faza de excitaţie sexuală, la
6 femei gravide, comparativ cu gradul lubrifierii anterior sarcinii.
Obişnuit, lubrifierea vaginală în timpul sarcinii este mai importantă şi
permanentă.

Creşterea libidoului a fost notată îndeosebi spre
finele primului trimestru al sarcinii şi la începutul celui de al II-lea
trimestru.

În timpul celui de al doilea trimestru, 6 din
cazurile studiate au avut un libidou intens şi au obţinut rapid
orgasmul. Unele femei în timpul celui de al doilea trimestru de sarcină
au prezentat, în timpul actului sexual, experienţe orgasmice multiple pe
care nu le aveau anterior sarcinii. Dacă în timpul primului şi celui de
al doilea trimestru al sarcinii, contracţiile platformei orgasmice sînt
specifice experienţei orgasmice, în timpul celui de al treilea
trimestru, intensitatea contracţiilor orgasmice diminuează net. În
ultimile săptămîni care preced naşterea, uterul, în loc să se contracte
ritmic în timpul orgasmului, poate intra într-un spasm tonic. Au mai
fost observate uneori contracţii spasmodice ale uterului ca un răspuns
la stimularea orgasmică. Faza de rezoluţie postorgasmică este încetinită
şi de obicei tranzitorie în timpul sarcinii.

Aceste constatări
privind fiziologia actului sexual în timpul sarcinii au fost întregite
de Masters şi Johnson prin relatările cu ocazia interviului a 111 femei
însărcinate, după actul sexual. Astfel, s-a putut constata că în primul
trimestru de sarcină, 33 din cele 43 de femei însărcinate pentru prima
dată au acuzat o reducere a tensiunii sexuale şi a eficacităţii actului
sexual, iar 26 din cele 43 de femei nulipare au fost stînjenite în
activitatea coitală de teama unei eventuale leziuni asupra produsului de
concepţie. În timpul celui de al doilea trimestru al sarcinii s-a
constatat o creştere netă a erotismului, a eficacităţii şi performanţei
sexuale la femeile însărcinate, indiferent de vîrstă şi numărul
sarcinilor avute, comparativ nu numai cu primul trimestru dar şi faţă de
starea anterioară sarcinii. În al treilea trimestru, în grupa
nuliparelor s-a evidenţiat o reducere netă a frecvenţei raporturilor
sexuale, comparativ cu al doilea trimestru de sarcină.

Aceste constatări ale autorilor amintiţi, impun următoarele recomandări cu privire la relaţiile sexuale în timpul sarcinii :

-
Actul sexual trebuie limitat la ritmul de la 1 raport la 6—10 zile în
prima jumătate a sarcinii, apoi 1 la 10 zile pînă în luna a 7-a şi
ulterior abstinenţă sexuală în ultimele 2 luni de sarcină. Interzicerea
raporturilor sexuale în ultimele luni de sarcină este dictată de faptul
că stimularea sexuală a femeiii cu sarcină avansată poate produce
contracţii uterine dureroase ca de naştere, naşteri premature sau
predispune la infecţii puerperale.

- În primul şi în al doilea
trimestru de sarcină, raporturile sexuale sînt permise numai dacă femeia
are o perfectă condiţie fizică (fără disgravidie, fără albuminurie sau
hipertensiune arterială).

- Tehnica copulatorie trebuie adaptată
acestei stări fiziologice , în general recomandîndu-se poziţiile
posterioare, lateral posterioare sau poziţiile anterioare, care evită
orice presiune pe abdomen.

- Bărbatul se va abţine de a stimula
organele genitale feminine, va evita intromisiunea profundă şi mişcările
brutale, iar femeia nu va coopera la mişcările copulatorii.

-
Stimularea sfîrcurilor sînilor în timpul sarcinii poate să elibereze
hormonul numit ocitocina. Se știe că acest hormon duce la contracții
uterine și uneori la o hiperstimulare a uterului și la anomalii în rata
pulsului fătului. Unele studii au arătat că stimularea sfîrcurilor poate
fi folosită pentru a induce travaliul. Drept urmare, cei mai mulți
doctori sugerează că în timpul sarcinii sfîrcurile sînilor să nu fie
atinse.

- Pentru a evita infecțiile la făt în timpul sarcinii, ca
și expunerea la prostaglandine dăunatoare (substanțe asemănătoare cu
hormonii, care pot să cauzeze contracții uterine) în sperma, unii
doctori recomandă folosirea prezervativelor la sexul în timpul sarcinii.