Poveste de Craciun

Eram o "gasca" de patru prichidei, pusi pe capatuiala in zilele sfinte ale Craciunului. Asteptam cu neradare sa plecam cu colindul, ( in felul asta credeam noi ca ne pricopsim), eu ma tot fatzaiam si ma dadeam importanta ca eram singura cu clopotel..deci aveam senzatia ca fara maine ar fi vai si amarPosted Image)
- Unde mergem mai intai? -Pai la aia care au bani mai multi, si masini mai fitzoase..poate ne primesc, apoi la tine pe scara , la mine , la Alex..si in final ca sa fie distractia mare punem pocnitori Posted Image) Zis si facut...ne tot strecuram de la un bloc la altul prin gerul de afara , cu nasurile inghetate , dar cu un scop precis. De cate ori eram primiti zbieram cat ne tineau puterile sa parem mai multiPosted Image) si apoi fugeam in scara blocului sa impartim banii.
Se lasa seara , eram bucurosi ca am facut ceva banuti ... eram in apropierea blocului lui Alex.- Intram si aici? Alex a afacut semn din cap inspre parter ca:" nu"..".de ce nu?"
-pai sta una ciudata acolo, sigur nu ne da drumul la usa...- hai sa-i punem pocnitori sa ne razbunam ,am sarit eu cu gura fuga. Ma apropiam cu pasi tiptil sa-mi duc miselescul gand pana la capat...cand ceva m-a facut sa-mi inghete inima in mine, am ramas ca o statuie ascultand parca in transa...
"- De ce dragul mamei...de ce? Uite iar vine Craciunul si impodobesc bradul ca si cum ai fi aici...nici copii nu mai vin cu colindul de parca ar stii ca nu esti tu aici sa la deschizi...eu nu am vrut sa fii erou erai copilul meu..sufletul meu drag...cum sa fac Doamne sa dau timpul inapoi sa fie iar Craciun...Craciun in care sa implor soarta sa-mi crute fiul."
Alba la fata ca si cum as fi surprins un secret ..un secret ce era peste puterile mele sa-l inteleg. Nu-mi reveneam si colac peste pupaza..cum sunt si mototoala de fel..am scapat clopotelul din mana. Galagia facuta de noi pe acolo , a atras atentia femeii..care a deschis incet usa...am balbait ..un "primiti cu colindul"...a lasat capul in jos a neputinta si a spus.."nu am bani micutilor"..."cantam fara bani tanti", ne-a privit pe rand cu lacrimi in ochi, si a spus ..hai cantati.
Cred ca a fost cel mai frumos colind cantat de noi sau cel putin asa mi-l amintesc eu ,cata vreme, am vazut in ochii femeii cum luceau lacrimile
".nu plecati..va dau ceva nu am bani dar am o placita daca vreti"...am asteptat in holul mic , rasplata promisa..ne-a impartit cu evlavie la fiecare cate o bucata si ne-a spus sa zicem bodaproste pentru sufletul unui erou....

Au trecut ani de atunci..si de fiecare data , am sa-mi amintesc cu drag ultima colinda pe care am cantat-o unei femei sarmane, care a facut sacrificiul suprem. a dat tarii sangele unicului sau fiu pentru Libertate.
. Libertate cu care ...noi inca nu stim ce sa facem.
Omagiu adus tuturor eroilor morti de Craciun ca noi sa traim liberi.